recitant
See also: récitant
Catalan
Verb
recitant
- gerund of recitar
Latin
Verb
recitant
- third-person plural present active indicative of recitō
Romanian
Etymology
Borrowed from French récitant.
Adjective
recitant m or n (feminine singular recitantă, masculine plural recitanți, feminine and neuter plural recitante)
Declension
singular | plural | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
nominative- accusative |
indefinite | recitant | recitantă | recitanți | recitante | |||
definite | recitantul | recitanta | recitanții | recitantele | ||||
genitive- dative |
indefinite | recitant | recitante | recitanți | recitante | |||
definite | recitantului | recitantei | recitanților | recitantelor |