reconfirmare
Romanian
Etymology
From reconfirma + -re.
Noun
reconfirmare f (plural reconfirmări)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | reconfirmare | reconfirmarea | reconfirmări | reconfirmările | |
| genitive-dative | reconfirmări | reconfirmării | reconfirmări | reconfirmărilor | |
| vocative | reconfirmare, reconfirmareo | reconfirmărilor | |||
Spanish
Verb
reconfirmare
- first/third-person singular future subjunctive of reconfirmar