reconfortare
See also: reconfortaré
Romanian
Etymology
From reconforta + -re.
Noun
reconfortare f (plural reconfortări)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | reconfortare | reconfortarea | reconfortări | reconfortările | |
| genitive-dative | reconfortări | reconfortării | reconfortări | reconfortărilor | |
| vocative | reconfortare, reconfortareo | reconfortărilor | |||
References
- reconfortare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
Spanish
Verb
reconfortare
- first/third-person singular future subjunctive of reconfortar