rectangul
Romanian
Etymology
Borrowed from Latin rectangulum.
Noun
rectangul n (plural rectangule)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | rectangul | rectangulul | rectangule | rectangulele | |
| genitive-dative | rectangul | rectangulului | rectangule | rectangulelor | |
| vocative | rectangulule | rectangulelor | |||