rectangul
Romanian
Etymology
Borrowed from Latin rectangulum.
Noun
rectangul n (plural rectangule)
Declension
singular | plural | ||||
---|---|---|---|---|---|
indefinite | definite | indefinite | definite | ||
nominative-accusative | rectangul | rectangulul | rectangule | rectangulele | |
genitive-dative | rectangul | rectangulului | rectangule | rectangulelor | |
vocative | rectangulule | rectangulelor |