reculturus
Latin
Etymology
Future active participle of recolō.
Participle
recultūrus (feminine recultūra, neuter recultūrum); first/second-declension participle
- about to renew
Declension
First/second-declension adjective.
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | feminine | neuter | masculine | feminine | neuter | ||
| nominative | recultūrus | recultūra | recultūrum | recultūrī | recultūrae | recultūra | |
| genitive | recultūrī | recultūrae | recultūrī | recultūrōrum | recultūrārum | recultūrōrum | |
| dative | recultūrō | recultūrae | recultūrō | recultūrīs | |||
| accusative | recultūrum | recultūram | recultūrum | recultūrōs | recultūrās | recultūra | |
| ablative | recultūrō | recultūrā | recultūrō | recultūrīs | |||
| vocative | recultūre | recultūra | recultūrum | recultūrī | recultūrae | recultūra | |