rediuș
Romanian
Etymology
Noun
rediuș n (plural rediușuri)
- diminutive of rediu
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | rediuș | rediușul | rediușuri | rediușurile | |
| genitive-dative | rediuș | rediușului | rediușuri | rediușurilor | |
| vocative | rediușule | rediușurilor | |||
References
- rediuș in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN