regenera

See also: regenerá and régénéra

Catalan

Verb

regenera

  1. inflection of regenerar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Latin

Verb

regenerā

  1. second-person singular present active imperative of regenerō

Portuguese

Verb

regenera

  1. inflection of regenerar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French régénérer, from Latin regenerare. By surface analysis, re- +‎ genera.

Pronunciation

  • IPA(key): /re.d͡ʒe.neˈra/

Verb

a regenera (third-person singular present regenerează, past participle regenerat) 1st conjugation

  1. to regenerate

Conjugation

    conjugation of regenera (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a regenera
gerund regenerând
past participle regenerat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present regenerez regenerezi regenerează regenerăm regenerați regenerează
imperfect regeneram regenerai regenera regeneram regenerați regenerau
simple perfect regenerai regenerași regeneră regenerarăm regenerarăți regenerară
pluperfect regenerasem regeneraseși regenerase regeneraserăm regeneraserăți regeneraseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să regenerez să regenerezi să regenereze să regenerăm să regenerați să regenereze
imperative — tu — — voi —
affirmative regenerează regenerați
negative nu regenera nu regenerați

Further reading

Spanish

Verb

regenera

  1. inflection of regenerar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.