relictă

Romanian

Etymology

Borrowed from German relikt or Latin relictus.

Noun

relictă f (uncountable)

  1. relict species

Declension

Declension of relictă
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative relictă relicta relicte relictele
genitive-dative relicte relictei relicte relictelor
vocative relictă, relicto relictelor