reluctanță
Romanian
Etymology
Borrowed from French réluctance.
Noun
reluctanță f (plural reluctanțe)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | reluctanță | reluctanța | reluctanțe | reluctanțele | |
| genitive-dative | reluctanțe | reluctanței | reluctanțe | reluctanțelor | |
| vocative | reluctanță, reluctanțo | reluctanțelor | |||