renovator

English

Etymology

From renovate +‎ -or.

Pronunciation

  • Audio (US):(file)

Noun

renovator (plural renovators)

  1. A person who renovates.

Latin

Verb

renovātor

  1. second/third-person singular future passive imperative of renovō

References

  • renovator”, in Charlton T. Lewis and Charles Short (1879) A Latin Dictionary, Oxford: Clarendon Press
  • renovator in Gaffiot, Félix (1934) Dictionnaire illustré latin-français, Hachette.

Romanian

Etymology

Borrowed from French rénovateur. Equivalent to renova +‎ -tor.

Adjective

renovator m or n (feminine singular renovatoare, masculine plural renovatori, feminine and neuter plural renovatoare)

  1. renovating

Declension

Declension of renovator
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative
indefinite renovator renovatoare renovatori renovatoare
definite renovatorul renovatoarea renovatorii renovatoarele
genitive-
dative
indefinite renovator renovatoare renovatori renovatoare
definite renovatorului renovatoarei renovatorilor renovatoarelor