reocupare
Romanian
Etymology
Noun
reocupare f (plural reocupări)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | reocupare | reocuparea | reocupări | reocupările | |
| genitive-dative | reocupări | reocupării | reocupări | reocupărilor | |
| vocative | reocupare, reocupareo | reocupărilor | |||
Spanish
Verb
reocupare
- first/third-person singular future subjunctive of reocupar