replicaturus
Latin
Etymology
Future active participle of replicō.
Participle
replicātūrus (feminine replicātūra, neuter replicātūrum); first/second-declension participle
Declension
First/second-declension adjective.
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | feminine | neuter | masculine | feminine | neuter | ||
| nominative | replicātūrus | replicātūra | replicātūrum | replicātūrī | replicātūrae | replicātūra | |
| genitive | replicātūrī | replicātūrae | replicātūrī | replicātūrōrum | replicātūrārum | replicātūrōrum | |
| dative | replicātūrō | replicātūrae | replicātūrō | replicātūrīs | |||
| accusative | replicātūrum | replicātūram | replicātūrum | replicātūrōs | replicātūrās | replicātūra | |
| ablative | replicātūrō | replicātūrā | replicātūrō | replicātūrīs | |||
| vocative | replicātūre | replicātūra | replicātūrum | replicātūrī | replicātūrae | replicātūra | |