reportare
See also: reportaré
Latin
Verb
reportāre
- inflection of reportō:
- present active infinitive
- second-person singular present passive imperative/indicative
Romanian
Etymology
Noun
reportare f (plural reportări)
- (obsolete) report
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | reportare | reportarea | reportări | reportările | |
| genitive-dative | reportări | reportării | reportări | reportărilor | |
| vocative | reportare, reportareo | reportărilor | |||
References
- reportare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
Spanish
Verb
reportare
- first/third-person singular future subjunctive of reportar