repromissus
Latin
Etymology
Perfect passive participle of reprōmittō.
Participle
reprōmissus (feminine reprōmissa, neuter reprōmissum); first/second-declension participle
Declension
First/second-declension adjective.
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | feminine | neuter | masculine | feminine | neuter | ||
| nominative | reprōmissus | reprōmissa | reprōmissum | reprōmissī | reprōmissae | reprōmissa | |
| genitive | reprōmissī | reprōmissae | reprōmissī | reprōmissōrum | reprōmissārum | reprōmissōrum | |
| dative | reprōmissō | reprōmissae | reprōmissō | reprōmissīs | |||
| accusative | reprōmissum | reprōmissam | reprōmissum | reprōmissōs | reprōmissās | reprōmissa | |
| ablative | reprōmissō | reprōmissā | reprōmissō | reprōmissīs | |||
| vocative | reprōmisse | reprōmissa | reprōmissum | reprōmissī | reprōmissae | reprōmissa | |