repugnanță
Romanian
Etymology
Borrowed from French répugnance.
Noun
repugnanță f (uncountable)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | repugnanță | repugnanța | repugnanțe | repugnanțele | |
| genitive-dative | repugnanțe | repugnanței | repugnanțe | repugnanțelor | |
| vocative | repugnanță, repugnanțo | repugnanțelor | |||