repune

Romanian

Etymology

From re- +‎ pune.

Verb

a repune (third-person singular present repune, past participle repus, third-person subjunctive repună) 3rd conjugation

  1. to reinstate

Conjugation

    conjugation of repune (third conjugation, past participle in -s)
infinitive a repune
gerund repunând
past participle repus
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present repun repui repune repunem repuneți repun
imperfect repuneam repuneai repunea repuneam repuneați repuneau
simple perfect repusei repuseși repuse repuserăm repuserăți repuseră
pluperfect repusesem repuseseși repusese repuseserăm repuseserăți repuseseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să repun să repui să repună să repunem să repuneți să repună
imperative — tu — — voi —
affirmative repune repuneți
negative nu repune nu repuneți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.