reușire

Romanian

Etymology

From reuși +‎ -re.

Noun

reușire f (plural reușiri)

  1. success

Declension

Declension of reușire
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative reușire reușirea reușiri reușirile
genitive-dative reușiri reușirii reușiri reușirilor
vocative reușire, reușireo reușirilor