ridicătură
Romanian
Etymology
Noun
ridicătură f (plural ridicături)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | ridicătură | ridicătura | ridicături | ridicăturile | |
| genitive-dative | ridicături | ridicăturii | ridicături | ridicăturilor | |
| vocative | ridicătură, ridicăturo | ridicăturilor | |||