roit
Manx
Verb
roit
- past participle of roie
Adjective
roit
Old French
Etymology
Adjective
roit m (oblique and nominative feminine singular roide)
- hard (resistant to pressure)
- c. 1180, Chrétien de Troyes, Lancelot ou le Chevalier de la charrette:
- l’espee estoit forz et roide
- The sword was strong and hard
Descendants
- French: raide
Romanian
Etymology
Noun
roit n (plural roituri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | roit | roitul | roituri | roiturile | |
| genitive-dative | roit | roitului | roituri | roiturilor | |
| vocative | roitule | roiturilor | |||
References
- roit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN