rostui

Romanian

Etymology

From rost +‎ -ui.

Verb

a rostui (third-person singular present rostuiește, past participle rostuit) 4th conjugation

  1. to order

Conjugation

    conjugation of rostui (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a rostui
gerund rostuind
past participle rostuit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present rostuiesc rostuiești rostuiește rostuim rostuiți rostuiesc
imperfect rostuiam rostuiai rostuia rostuiam rostuiați rostuiau
simple perfect rostuii rostuiși rostui rostuirăm rostuirăți rostuiră
pluperfect rostuisem rostuiseși rostuise rostuiserăm rostuiserăți rostuiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să rostuiesc să rostuiești să rostuiască să rostuim să rostuiți să rostuiască
imperative — tu — — voi —
affirmative rostuiește rostuiți
negative nu rostui nu rostuiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.