rotocoli
Romanian
Etymology
From rotocol.
Verb
a rotocoli (third-person singular present rotocolește, past participle rotocolit) 4th conjugation
- to rotate
Conjugation
conjugation of rotocoli (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a rotocoli | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | rotocolind | ||||||
| past participle | rotocolit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | rotocolesc | rotocolești | rotocolește | rotocolim | rotocoliți | rotocolesc | |
| imperfect | rotocoleam | rotocoleai | rotocolea | rotocoleam | rotocoleați | rotocoleau | |
| simple perfect | rotocolii | rotocoliși | rotocoli | rotocolirăm | rotocolirăți | rotocoliră | |
| pluperfect | rotocolisem | rotocoliseși | rotocolise | rotocoliserăm | rotocoliserăți | rotocoliseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să rotocolesc | să rotocolești | să rotocolească | să rotocolim | să rotocoliți | să rotocolească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | rotocolește | rotocoliți | |||||
| negative | nu rotocoli | nu rotocoliți | |||||