rușinare
Romanian
Etymology
From rușina.
Noun
rușinare f (plural rușinări)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | rușinare | rușinarea | rușinări | rușinările | |
| genitive-dative | rușinări | rușinării | rușinări | rușinărilor | |
| vocative | rușinare, rușinareo | rușinărilor | |||