rubăț

See also: rubat

Romanian

Etymology

Borrowed from Ukrainian рубець (rubecʹ).

Noun

rubăț n (plural rubățe)

  1. (Moldavia (region), Transylvania) seam

Declension

Declension of rubăț
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative rubăț rubățul rubățe rubățele
genitive-dative rubăț rubățului rubățe rubățelor
vocative rubățule rubățelor

References

  • rubăț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN