rufet
German
Pronunciation
Audio: (file)
Verb
rufet
- second-person plural subjunctive I of rufen
Romanian
Etymology
Borrowed from Ottoman Turkish حرفت (hırfet).
Noun
rufet n (plural rufeturi)
- (obsolete) guild
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | rufet | rufetul | rufeturi | rufeturile | |
| genitive-dative | rufet | rufetului | rufeturi | rufeturilor | |
| vocative | rufetule | rufeturilor | |||
References
- rufet in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN