rufet

German

Pronunciation

  • Audio:(file)

Verb

rufet

  1. second-person plural subjunctive I of rufen

Romanian

Etymology

Borrowed from Ottoman Turkish حرفت (hırfet).

Noun

rufet n (plural rufeturi)

  1. (obsolete) guild

Declension

Declension of rufet
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative rufet rufetul rufeturi rufeturile
genitive-dative rufet rufetului rufeturi rufeturilor
vocative rufetule rufeturilor

References

  • rufet in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN