Romanian
Etymology
Borrowed from German Rune or French rune.
Noun
rună f (plural rune)
- rune
Declension
Declension of rună
|
|
singular
|
|
plural
|
|
|
indefinite
|
definite
|
indefinite
|
definite
|
| nominative-accusative
|
rună
|
runa
|
rune
|
runele
|
| genitive-dative
|
rune
|
runei
|
rune
|
runelor
|
| vocative
|
rună, runo
|
runelor
|