runculeț
Romanian
Etymology
Noun
runculeț n (plural runculețe)
- diminutive of runc
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | runculeț | runculețul | runculețe | runculețele | |
| genitive-dative | runculeț | runculețului | runculețe | runculețelor | |
| vocative | runculețule | runculețelor | |||
References
- runculeț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN