ruptoare

Romanian

Etymology

From rupt +‎ -oare.

Noun

ruptoare f (uncountable)

  1. (obsolete) breaking

Declension

Declension of ruptoare
singular only indefinite definite
nominative-accusative ruptoare ruptoarea
genitive-dative ruptoări ruptoării
vocative ruptoare, ruptoareo

References

  • ruptoare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN