sâcâi

Romanian

Etymology

From sâc +‎ -âi.

Verb

a sâcâi (third-person singular present sâcâie, past participle sâcâit) 4th conjugation

  1. to bother, to annoy

Conjugation

    conjugation of sâcâi (fourth conjugation, no infix)
infinitive a sâcâi
gerund sâcâind
past participle sâcâit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present sâcâi sâcâi sâcâie sâcâim sâcâiți sâcâie
imperfect sâcâiam sâcâiai sâcâia sâcâiam sâcâiați sâcâiau
simple perfect sâcâii sâcâiși sâcâi sâcâirăm sâcâirăți sâcâiră
pluperfect sâcâisem sâcâiseși sâcâise sâcâiserăm sâcâiserăți sâcâiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să sâcâi să sâcâi să sâcâie să sâcâim să sâcâiți să sâcâie
imperative — tu — — voi —
affirmative sâcâie sâcâiți
negative nu sâcâi nu sâcâiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.