sârgui

Romanian

Etymology

From sârg +‎ -ui.

Verb

a sârgui (third-person singular present sârguiește, past participle sârguit) 4th conjugation

  1. to strive

Conjugation

    conjugation of sârgui (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a sârgui
gerund sârguind
past participle sârguit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present sârguiesc sârguiești sârguiește sârguim sârguiți sârguiesc
imperfect sârguiam sârguiai sârguia sârguiam sârguiați sârguiau
simple perfect sârguii sârguiși sârgui sârguirăm sârguirăți sârguiră
pluperfect sârguisem sârguiseși sârguise sârguiserăm sârguiserăți sârguiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să sârguiesc să sârguiești să sârguiască să sârguim să sârguiți să sârguiască
imperative — tu — — voi —
affirmative sârguiește sârguiți
negative nu sârgui nu sârguiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.