săgetar
Romanian
Etymology
From săgeată + -ar, possibly corresponding to Latin sagittārius (thus possibly a doublet of the borrowed sagitar).
Noun
săgetar m (plural săgetari)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | săgetar | săgetarul | săgetari | săgetarii | |
| genitive-dative | săgetar | săgetarului | săgetari | săgetarilor | |
| vocative | săgetarule | săgetarilor | |||