sălășlui
Romanian
Etymology
Borrowed from Hungarian szállásolni, from szállás.
Verb
a sălășlui (third-person singular present sălășluiește, past participle sălășluit) 4th conjugation
- to inhabit
Conjugation
conjugation of sălășlui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a sălășlui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | sălășluind | ||||||
| past participle | sălășluit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | sălășluiesc | sălășluiești | sălășluiește | sălășluim | sălășluiți | sălășluiesc | |
| imperfect | sălășluiam | sălășluiai | sălășluia | sălășluiam | sălășluiați | sălășluiau | |
| simple perfect | sălășluii | sălășluiși | sălășlui | sălășluirăm | sălășluirăți | sălășluiră | |
| pluperfect | sălășluisem | sălășluiseși | sălășluise | sălășluiserăm | sălășluiserăți | sălășluiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să sălășluiesc | să sălășluiești | să sălășluiască | să sălășluim | să sălășluiți | să sălășluiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | sălășluiește | sălășluiți | |||||
| negative | nu sălășlui | nu sălășluiți | |||||