sălbăticitură

Romanian

Etymology

From sălbăticit +‎ -ură.

Noun

sălbăticitură f (plural sălbăticituri)

  1. (Transylvania) a wild animal

Declension

Declension of sălbăticitură
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative sălbăticitură sălbăticitura sălbăticituri sălbăticiturile
genitive-dative sălbăticituri sălbăticiturii sălbăticituri sălbăticiturilor
vocative sălbăticitură, sălbăticituro sălbăticiturilor

References

  • sălbăticitură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.