sanctificat
Latin
Verb
sānctificat
- third-person singular present active indicative of sānctificō
Romanian
Etymology
From santifica.
Adjective
sanctificat m or n (feminine singular sanctificată, masculine plural sanctificați, feminine and neuter plural sanctificate)
Declension
| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | sanctificat | sanctificată | sanctificați | sanctificate | |||
| definite | sanctificatul | sanctificata | sanctificații | sanctificatele | ||||
| genitive- dative |
indefinite | sanctificat | sanctificate | sanctificați | sanctificate | |||
| definite | sanctificatului | sanctificatei | sanctificaților | sanctificatelor | ||||