sanctificat

Latin

Verb

sānctificat

  1. third-person singular present active indicative of sānctificō

Romanian

Etymology

From santifica.

Adjective

sanctificat m or n (feminine singular sanctificată, masculine plural sanctificați, feminine and neuter plural sanctificate)

  1. sanctified

Declension

Declension of sanctificat
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative
indefinite sanctificat sanctificată sanctificați sanctificate
definite sanctificatul sanctificata sanctificații sanctificatele
genitive-
dative
indefinite sanctificat sanctificate sanctificați sanctificate
definite sanctificatului sanctificatei sanctificaților sanctificatelor