scăpărământ
Romanian
Etymology
From scăpăra + -ământ.
Noun
scăpărământ n (plural scăpărăminte)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | scăpărământ | scăpărământul | scăpărăminte | scăpărămintele | |
| genitive-dative | scăpărământ | scăpărământului | scăpărăminte | scăpărămintelor | |
| vocative | scăpărământule | scăpărămintelor | |||