scăpătăciune
Romanian
Etymology
Noun
scăpătăciune f (plural scăpătăciuni)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | scăpătăciune | scăpătăciunea | scăpătăciuni | scăpătăciunile | |
| genitive-dative | scăpătăciuni | scăpătăciunii | scăpătăciuni | scăpătăciunilor | |
| vocative | scăpătăciune, scăpătăciuneo | scăpătăciunilor | |||