schingi
Romanian
Etymology
Borrowed from Ottoman Turkish اشكنجه (işkence).
Noun
schingi n (plural schingiuri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | schingi | schingiul | schingiuri | schingiurile | |
| genitive-dative | schingi | schingiului | schingiuri | schingiurilor | |
| vocative | schingiule | schingiurilor | |||
References
- schingi in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN