scoc

Old English

Pronunciation

  • IPA(key): /ʃoːk/

Verb

sċōc

  1. first/third-person singular past indicative of sċacan

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic *скокъ (*skokŭ). Compare Bulgarian скок (skok) or Serbo-Croatian skok.

Noun

scoc n (plural scocuri)

  1. drainpipe, waterway

Declension

Declension of scoc
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative scoc scocul scocuri scocurile
genitive-dative scoc scocului scocuri scocurilor
vocative scocule scocurilor

References

  • scoc in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN