scura
See also: ščura
Italian
Pronunciation
- IPA(key): /ˈsku.ra/
- Rhymes: -ura
- Hyphenation: scù‧ra
Adjective
scura
- feminine singular of scuro
Romanian
Etymology
Inherited from Late Latin excurare. Compare Catalan escurar, Old French escurer.
Verb
a scura (third-person singular present scură, past participle scurat, third-person subjunctive scure) 1st conjugation (obsolete)
Conjugation
conjugation of scura (first conjugation, no infix)
| infinitive | a scura | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | scurând | ||||||
| past participle | scurat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | scur | scuri | scură | scurăm | scurați | scură | |
| imperfect | scuram | scurai | scura | scuram | scurați | scurau | |
| simple perfect | scurai | scurași | scură | scurarăm | scurarăți | scurară | |
| pluperfect | scurasem | scuraseși | scurase | scuraserăm | scuraserăți | scuraseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să scur | să scuri | să scure | să scurăm | să scurați | să scure | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | scură | scurați | |||||
| negative | nu scura | nu scurați | |||||
References
- scura in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN