seninătate
Romanian
Etymology
From senin + -ătate or from Latin serēnitās, serēnitātem.
Noun
seninătate f (plural seninătăți)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | seninătate | seninătatea | seninătăți | seninătățile | |
| genitive-dative | seninătăți | seninătății | seninătăți | seninătăților | |
| vocative | seninătate, seninătateo | seninătăților | |||