senina
Romanian
Etymology
From senin.
Verb
a senina (third-person singular present seninează, past participle seninat) 1st conjugation
Conjugation
conjugation of senina (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a senina | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | seninând | ||||||
| past participle | seninat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | seninez | seninezi | seninează | seninăm | seninați | seninează | |
| imperfect | seninam | seninai | senina | seninam | seninați | seninau | |
| simple perfect | seninai | seninași | senină | seninarăm | seninarăți | seninară | |
| pluperfect | seninasem | seninaseși | seninase | seninaserăm | seninaserăți | seninaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să seninez | să seninezi | să senineze | să seninăm | să seninați | să senineze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | seninează | seninați | |||||
| negative | nu senina | nu seninați | |||||
References
- senina in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN