sfătuire
Romanian
Etymology
Noun
sfătuire f (plural sfătuiri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | sfătuire | sfătuirea | sfătuiri | sfătuirile | |
| genitive-dative | sfătuiri | sfătuirii | sfătuiri | sfătuirilor | |
| vocative | sfătuire, sfătuireo | sfătuirilor | |||