sfătuit

Romanian

Etymology

Past participle of sfătui.

Noun

sfătuit n (uncountable)

  1. (obsolete) promise
  2. advice

Declension

Declension of sfătuit
singular only indefinite definite
nominative-accusative sfătuit sfătuitul
genitive-dative sfătuit sfătuitului
vocative sfătuitule

Verb

sfătuit (past participle of sfătui)

  1. past participle of sfătui

References

  • sfătuit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN