silță

See also: silta

Romanian

Etymology

Borrowed from Ukrainian сильце (sylʹce).

Noun

silță f (plural silțe)

  1. (obsolete) snare

Declension

Declension of silță
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative silță silța silțe silțele
genitive-dative silțe silței silțe silțelor
vocative silță, silțo silțelor

References

  • silță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN