silță
See also: silta
Romanian
Etymology
Borrowed from Ukrainian сильце (sylʹce).
Noun
silță f (plural silțe)
- (obsolete) snare
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | silță | silța | silțe | silțele | |
| genitive-dative | silțe | silței | silțe | silțelor | |
| vocative | silță, silțo | silțelor | |||
References
- silță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN