silențiu
Romanian
Etymology
Borrowed from Latin silentium.
Noun
silențiu n (uncountable) (archaic, literary)
Declension
| singular only | indefinite | definite |
|---|---|---|
| nominative-accusative | silențiu | silențiul |
| genitive-dative | silențiu | silențiului |
| vocative | silențiule | |
References
- “silențiu”, in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language) (in Romanian), 2004–2025