silnici

Romanian

Etymology

From silnic.

Verb

a silnici (third-person singular present silnicește, past participle silnicit) 4th conjugation

  1. to force

Conjugation

    conjugation of silnici (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a silnici
gerund silnicind
past participle silnicit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present silnicesc silnicești silnicește silnicim silniciți silnicesc
imperfect silniceam silniceai silnicea silniceam silniceați silniceau
simple perfect silnicii silniciși silnici silnicirăm silnicirăți silniciră
pluperfect silnicisem silniciseși silnicise silniciserăm silniciserăți silniciseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să silnicesc să silnicești să silnicească să silnicim să silniciți să silnicească
imperative — tu — — voi —
affirmative silnicește silniciți
negative nu silnici nu silniciți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.