sindica

See also: sindicá and síndica

Romanian

Etymology

Borrowed from French syndiquer.

Verb

a sindica (third-person singular present sindichează, past participle sindicat) 1st conjugation

  1. to unionize

Conjugation

    conjugation of sindica (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a sindica
gerund sindicând
past participle sindicat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present sindichez sindichezi sindichează sindicăm sindicați sindichează
imperfect sindicam sindicai sindica sindicam sindicați sindicau
simple perfect sindicai sindicași sindică sindicarăm sindicarăți sindicară
pluperfect sindicasem sindicaseși sindicase sindicaserăm sindicaserăți sindicaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să sindichez să sindichezi să sindicheze să sindicăm să sindicați să sindicheze
imperative — tu — — voi —
affirmative sindichează sindicați
negative nu sindica nu sindicați

References

  • sindica in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN

Spanish

Verb

sindica

  1. inflection of sindicar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.