sinecură
Romanian
Etymology
Borrowed from French sinécure.
Noun
sinecură f (plural sinecuri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | sinecură | sinecura | sinecuri | sinecurile | |
| genitive-dative | sinecuri | sinecurii | sinecuri | sinecurilor | |
| vocative | sinecură, sinecuro | sinecurilor | |||