singureț

Romanian

Etymology

From singur +‎ -eț.

Adjective

singureț m or n (feminine singular singureață, masculine plural singureți, feminine and neuter plural singurețe)

  1. solitary

Declension

Declension of singureț
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative 		indefinite singureț singureață singureți singurețe
definite singurețul singureața singureții singurețele
genitive-
dative 		indefinite singureț singurețe singureți singurețe
definite singurețului singureței singureților singurețelor

References

  • singureț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.