sluți

Romanian

Etymology

From slut +‎ -i.

Verb

a sluți (third-person singular present sluțește, past participle sluțit) 4th conjugation

  1. to disfigure

Conjugation

    conjugation of sluți (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a sluți
gerund sluțind
past participle sluțit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present sluțesc sluțești sluțește sluțim sluțiți sluțesc
imperfect sluțeam sluțeai sluțea sluțeam sluțeați sluțeau
simple perfect sluții sluțiși sluți sluțirăm sluțirăți sluțiră
pluperfect sluțisem sluțiseși sluțise sluțiserăm sluțiserăți sluțiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să sluțesc să sluțești să sluțească să sluțim să sluțiți să sluțească
imperative — tu — — voi —
affirmative sluțește sluțiți
negative nu sluți nu sluțiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.