snoavă
Romanian
Etymology
From earlier iznoavă, from Old Church Slavonic изъ нова (izŭ nova, “again”), from Proto-Slavic *jьz *novъ.
Noun
snoavă f (plural snoave)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | snoavă | snoava | snoave | snoavele | |
| genitive-dative | snoave | snoavei | snoave | snoavelor | |
| vocative | snoavă, snoavo | snoavelor | |||